Lectia sansei lui Dumnezeu

In ultima vreme s-a intamplat un lucru in viata mea care m-a lasat confuza si m-a facut sa-mi pun unele intrebari iar printre zecile de voci care imi spuneau ficare ce stiau in final am invatat "lectia sansei lui Dumnezeu" si mai vad ca din orice rau Dumnezeu te invata un bine :)
Am vazut ca ne este unsor sa ne luam dupa niste tipare invatate despre Dumnezeu si sa spunem adevaruri simple pentru probleme profunde si complicate gen: "Dumnezeu este in control, daca era voia Lui se intampla sau nu se intampla cutare lucru", "poate te-ai inselat, nu este de la Dumnezeu", "nu este persoana potrivita", "nu este timpul potrivit", "Dumnezeu are ceva mai bun pentru tine" etc. desi sunt adevaruri simple pe care uneori poate ai nevoie sa le auzi si sa-ti aduci aminte totusi uneori sunt frustrante pentru ca simti ca cei din jur nu mai pot sa priveasca dincolo de tiparul invatat si sa te asculte mai in profunzime ci trateaza o problema complicata cu usurinta si mediocritate... insa cu timpul Dumnezeu ma facut sa inteleg ce se intampla in viata mea. Punand intrebari, apropiindu-ma de Dumnezeu si de cuvantul Lui in final am inteles ca
daca lucrurile ies prost nu inseamna intotdeauna ca te-ai inselat sau ca timpul, locul, persoana sau circumstanta este nepotrivita ci uneori este vorba de o sansa pe care o da Dumnezeu unui om pentru o schimbare, iar el fie se lasa schimbat fie rateaza sansa pe care Dumnezeu i-a oferit-o. Poate este vorba de o viata traita mai aproape de Dumnezeu, un comportament sau o atitudine nepotrivita pe care Dumnezeu vrea s-o shimbe, poate este vorba de un om care iti este ca un ghipe si Dumnezeu vrea sa-ti atraga atentia cu privire la un comportament care trebuie schimbat... poate cineva iti vede defectul si il atata sau te face sa privesti in inima ta si la motivatiile tale... Dumnezeu foloseste cuvantul Lui ca sa ne schimbe, dar El mai foloseste si oameni pentru a schimba oameni. Uneori ne dam seama de ceea ce vrea Dumnezeu sa faca cu noi prin diferitele circumstante prin care trecem iar uneori nu suntem atat de constienti si atunci ratam ceva important...
Am tot auzit ca pe Dumnezeu nu-l surprinde comportamentul nostru pentru ca El stie din ce suntem facuti, ne cunoaste inima, este in control, El a pregatit faptele bune prin care sa umblam... etc. si m-am intrebat daca lucrurile stau asa atunci inseamna ca Dumnezeu a stiut cum vor sta lucrurile in circumstanta mea si totusi de ce El ma condus si ma incurajat sa merg inainte? si apoi m-am gandit ca poate trebuia sa mai astept sa nu incep ce am inceput ca nu era timpul potrivit si totusi Dumnezeu atunci, in timpul acela ma calauzit, mi-a vorbit si a fost cu mine in tot timpul. Oare de ce in timpul acela a facut toata lucrarea asta cand El stia inimile noaste...? Si ma gandesc ca daca Dumnezeu ar astepta ca noi sa fim maturi ca El sa inceapa o schimbare in noi, am fi vai de noi... Dumnezeu este cel care ne maturizeaza si ne calauzeste sa facem pasi inainte pentru ca El sa poata face ceva minunat din noi. Si avem o gramada de exemple in biblie care ne stau ca marturie ca Dumnezeu da o sansa unor oameni de cele mai multe ori neinsemnati (ca Ghedeon, un om depresat cu intrebari si scuze dintr-un neam mic, neinsemnat cu o familie mica care a a avut privilegiul de a fi judecator peste poporul lui Dumnezeu sau David care omeneste era destinat sa fie cioban toata viata lui insa este pus de Dumnezeu in fata lui Goliad si apoi devine conducatorul poporului lui Dumnezeu) sau inselatori (ca Iacov pana sa se intalneasca cu Dumnezeu)  sau criminali (ca Moise care a omorat un om si apoi a fugit de la locul faptei iar Dumnezeu il trimite exact de unde a plecat si il foloseste ca sa elibereze poporul Israel ca sa-l faca poporul Lui) sau o curva (femeia prinsa in preacurvie care este adusa in fata lui Isus pentru a fi judecata... aparent pentru ea era cel mai groaznic moment din viata ei insa a avut sansa sa se intalneasca cu Isus care i-a oferit mantuire) toti acestia chiar daca au avut si ei esecurile lor totusi s-au pocait si au ramas aproape de Dumnezeu. El a ales oameni falimentari la fel ca noi si le-a dat sansa sa schimbe ceva in viata lor si sa traiasca o viata plina de prezenta Lui iar ei au vazut sansa, au profitat de ea, s-au lasat condusi de Dumnezeu si au fost niste oameni extraordinari.  Insa au fost si oameni care au ratat viata plina de Dumnezeu... Saul, din nou un om dintr-un neam mic si o familie mica a fost ales ca prim imparat peste Israel dar a falimentat in sansa pe care i-a dat-o Dumnezeu sau Solomon care ne-a surprins cat de bine a valorificat sansa lui, insa spre finalul vietii lui, a crezut ca poate sa jongleze intre Dumnezeu si idoli si sa-i fie bine, a incercat sa se apropie de nebunie si sa-si pastreze inteleptciunea insa sa jucat prea mult si a ratat tot ce Dumnezeu avea pregatit pentru el. Un altul este Ieroboam... era slujitorul imparatului Solomon si Dumnezeu i-a dat aproape toata imparatia lui, i-a facut promisiuni spunandu-i ca daca va pazi poruncile Lui cum a facut David, Domnul va fi cu el si i va zidii o casa trainica cum i-a zidit lui David. (1 Imparati 11.37-39) Si Domnul i-a dat lui Ieroboam aproape tot Israelul insa el nu a avut incredere deplina in cuvintele lui Dumnezeu, i-a fost frica ca ceea ce Dumnezeu i-a dat va fi luat de oameni si tarat tot poporul la o inchinare idolatra si nu a ascultat de Dumnezeu iar dupa el au urmat altii carora Dumnezeu le-a dat o sansa pe care au ratat-o si biblia spune ca au fot mai rai decat Ieroboam... Deci asta e lectia sansei lui Dumnezeu.. El desii ne cunoaste inima si slabiciunile vrea sa faca o schimbare noi, ne propune schimbarea si de multe ori ne lasam induplecati de Domnul insa pe drum mai depinde si de noi daca vom fi un David, un Solomon sau un Ieroboam.