CE VOITI SA VA FACA VOUA OAMENII, FACETI-LE SI VOI LA FEL.(luca6.31)

Meditatia zilei :

Daca este cu putinta, intrucat atarna de voi, traiti in pace cu toti oamenii (Romani 12.18)

Probabil ca exista unii oamenii maniosi in viata ta. Acasa, la scoala, la serviciu sau la activitatile tale recreative. Oamenilor maniosi le place sa-si reverse mania pe alti oameni. Poti sa te enervezi si tu sau... sa gasesti alta solutie. Cu cine ar trebui sa te impaci?

Sursa: Agenda saptamanala devotionala
DE CE ARE NEVOIE ROMANIA IN VREMURI CA ACESTEA? dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara. (2 Cronici 7.14)

marți, 20 martie 2012

Ganduri banale.... sau inspirate?

Vi sa intamplat vreodata sa va ganditi la ceva si sa credeti ca sunt doar ganduri banale de-ale voastre si defapt mai tarziu sa aflati ca defapt nu au fost doar niste ganduri ci acele ganduri pe care le-ati avut sau intamplat in realitate? Mie mi sa intamplat de vreo cateva ori... ca de exemplu odata mi-a venit pur si simplu in cap ca la grupa de adolescenti liderul nostru va face niste jocuri de cunoastere si va trebui sa spunem lucruri despre noi sau chiar marturia noastra (pe atunci era mai noua in grupa si nici nu imi era prea unsor sa vorbesc in public) dar apoi mi-am spus oh... la ce ma gandesc eu? si m-am dus la grupa si exact asa a fost, dupa seara aia am inteles ca Duhul sfant a vrut sa ma pregateasca pentru ceea ce avea sa se intample si gandurile mele nu au fost doar niste ganduri banale... Ca si crestini, unii dintre noi poate am simtit la un moment dat ca trebuie sa spunem anume lucruri unor oamenii sau sa dam niste versete sau pur si simplu sa avem ganduri de genul acesta de care tocmai am vorbit... Poate uneori am dat importanta gandurilor sau incurajarilor care ne-au venit in duhul nostru sau poate uneori nu.... Astazi am patit ceva ce ma marcat foarte tare. Acum cateva zile am simtit ca ar trebui sa dau un verset anume (chiar nu mai stiu care) unui om si m-am gandit... da cum sa-i dau asa, fara motiv? (adica pe omul acela il cunosc si defapt nu prea il cunosc, [e vorba despre un artist crestin] adica am vorbit o singura data cu el fata in fata si pana la urma ma gandeam ce sa ma bag si eu in seama!) si pana la urma las ca poate n-are nevoie... ceva din mine simtea ca trece prin incercare dar mi-am spus: oricum, nu cred ca trece prin incercare... am crezut ca sunt doar niste ganduri banale de-ale mele! Dar astazi am intrat pe facebook si acel om a spus ca simtea sa impartaseasca ceva cu noi si el spunea ca sa trezit in dimineata asta si sa rugat Domnului si a plans inaintea Lui pentru ca trece printr-o incercare iar dupa o jumatate de o ora raspunsul i-a venit printr-un email de la o persoana care nu stia absolut nimic nici de rugaciune nici de faptul ca el trece prin incercare si in email scria doar atat "ISAIA 41.10" (Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.) iar lui i-au dat lacrimile de bucurie pentru ca a stiut ca Domnul este cu el... amintidu-mi de gandurile acelea pe care le-am crezut ca sunt doar niste ganduri de-ale mele am ramas absolut uimita! Stii... Dumnezeu putea sa aleaga oricare alt om, putea sa aleaga un prieten prin care sa-i vorbeasca, putea sa aleaga un om care oricand ar fi in stare sa-i dea o mana de ajutor sau un umar pe care sa planga, sau pur si simplu oricarui alt om si El ma ales pe mine iar eu am respins soapta Duhului Sfant... in momentul in care am realizat ce sa intamplat defapt am simtit ca marturia acelui om pe care a spus ca a simtit ca trebuie sa o impartaseasca cu noi era defapt pentru mine, era o lectie pe care Dumnezeu mi-o da! Daca eu nu am inteles si am respins mesajul pe care trebuia sa-l transmit Dumnezeu a ales pe altcineva... I-am cerut iertare Domnului si mi-am promis ceva... ca de acum incolo sa fiu foarte atenta la ce gandesc si l-am rugat pe Domnul sa ma invete sa deosebesc gandurile care vin de la mine de gandurile care vin de la El... de acum m-am hotarat ca daca voi simti vreodata sa dau cuiva un verset de incurajare sa il dau orice ar fi! si poate chiar sa-i spun "eu nu stiu daca ai nevoie de ceea ce ti-am spus dar am simtit ca trebuia sa iti spun"
Si totusi poate va intrebati de ce va spun eu toate astea.... unul dintre motive este pentru ca stiu ca nu sunt singura care trebuie sa inteleaga ca gandurile noastre nu sunt intotdeauna gandurile noastre, gandurile noastre pot fi soapte ale Duhului Sfant si noi nici nu ne dam seama... asa ca trebuie sa fim atenti la gandurile noastre cred ca Dumnezeu pe mine a vrut sa ma pregateasca dinainte pentru ca aveam o discutie cu mai multi tineri si la un moment dat cineva a spus ceva in genul "sa fi-ti atenti la ce simtiti in duhul vostru si sa ascultati de el" (defapt suna altfel dar cam asta era ideea...) toata ziua aceea mi-a ramas fixat in minte cuvintele acelea... dar se pare ca le-am uitat sau pur si simplu nu am realizat ca trebuie aplicat nu numai in domeniul acela despre care noi discutaseram. Concluzia? fi atent/a la ce gandesti, la ce simti in duhul tau pentru ca s-ar putea ca Domnul sa vrea sa te foloseasca si sa nu poata...
Iar al doilea motiv este sincer pentru ca am simtit ca trebui sa scriu si aici despre asta! de ce? oricum eu scriu despre ceea ce experimentez ca si altii sa invete sau sa fie incurajati chiar daca in ultima vreme puteam sa scriu cel putin 2 subiecte care ar fi fost de mare folos totusi incerc sa mai revin in blogosfera :D. Fi-ti binecuvantati!

vineri, 9 martie 2012

Gandeste-te la Imparatia lui Dumnezeu



Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. (Coloseni 3.2-3)
El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus (Efeseni 2.6)


Stiti... odata, o pianista foarte buna a fost intrebata care este secretul ei! cum a ajuns atat de buna? iar ea a spus ca a inlaturat orice obstacol care o impiedica sa ajunga la tinta ei care era sa devina o mare pianista. Si acum ma gandesc ca femeia asta ca sa ajunga atat de buna pe langa ca a renuntat la atatea lucruri si si-a dedicat toata viata ei scopului ei (adica de a fi o mare pianista) cred ca femeia aceasta se si gandea la frumusetea de a fi o mare pianista ea avea un vis, era visul vieti ei si a luptat pana a ajuns acolo unde si-a propus... Unde vreau sa ajung defapt? pai care este tinta crestinului? imparatia lui Dumnezeu, cerul, noi vrem sa ajungem acolo! Stiti ca noi cadem de pe cale pentru ca nu avem ochii atintiti spre tinta? Si cum sa avem ochii atintit la tinta daca nici macar nu ne gandim la ea? scopul pianistei a fost sa devina o mare pianista si cea ce a ajuta-o sa treaca peste orice obstacol a fost bucuria de a fi o mare pianista dar ca pianista sa aiba putere sa mearga mai departe in ea sa gandit in fiecare zi la pian si a stat cu ochii atintiti catre visul ei de a ajunge o mare pianista. Un gimnast (de exemplu) inainte de a incepe sa munceasca sa gandit ca scopul lui este medalia de cel mai bun gimnast si pentru asta el a inceput sa munceasca tot mai mult si atunci cand sa simtit descurajat ceea ce la intarit a fost scopul pentru care facea ceea ce facea si anume sa primeasca medalia de cel mai bun gimnast. Cred ca nu mai trebuie sa zic prea multe ca sa intelegeti ca ceea ce vreau sa zic este ca daca scopul tau este imparatia lui Dumnezeu te vei gandi la ea in fiecare zi. Cred ca visul unui crestin este sa ajunga in cer cu Dumnezeu dar mai cred ca un crestin adevarat face ceea ce a facut si pianistul si gimnastul adica nu doar ca nu-si pierde din ochi tinta ci se si gandeste la tinta ca nu cumva ochii sa-i fuga altundeva.... De acum un an ma rugam Domnului sa imi dea un dor de cer sa faca ceva cu mine sa ma pot gandi si eu la imparatia Lui ca nu am nici o imagine, ma gandeam la ce pot sa ma gandesc la cer. si ieri seara Dumnezeu a trezit acest gand al imaratiei Lui... este extraordinar! Stii... Dumezeu care este absolut perfect vrea sa ne duca pe noi oamenii in casa Lui care este perfecta in bunatate, in dragoste... ni se pare atat de ciudat, de uimitor traim in fiecare zi si sa te gandesti ca intr-o zi ai sa parasesti pamantul acesta si ai sa mergi intr-un loc perfect de bun si ai sa stai langa Dumnezeu care este perfect de bun si pana la urma Regele universului care este perfect in toate te baga pe tine in seama un muritor imperfect pacatos care fara Isus nu avea nici o sansa sa traiasca.... si ce este si mai si e ca esti copilul Lui si vrea sa sa te mantuiasca sa fi cu El in cer si sa traiesti vesnic! WOW..... nu este Extraordinar? e atat de extraordinar si e atat de mare Dumnezeu si tot ce face El incat parca nu ne vine sa credem! nu-i asa? Nu stiu pe voi dar pe mine ganduri de genul acesta si altele mult mai profunde m-au indrumat spre pocainta si m-au motivat sa ma schimb mai mult si sa raman cu achii atintiti spre tinta. Imi aduc aminte acum de un verset care spune Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? (Romani 2.4) Dumnezeu este mai mult decat putem noi vedea sau auzi... cuvintele nu sunt indeajuns ca sa i putem spune marimea nici macar nu putem in mintea noastra sa o cuprindem... si dupa cum spunea un cantec care mie imi place foarte mult "Marimea lui ramane o intrebare" dar defapt da-ti un click si ascultati cantecul de mai jos... :D