Ganduri despre ucenicul loial

Tocmai scriam pe celalant blog niste versuri (Tu esti viata din inima mea) si suneam la sfarsit despre acea imprejurare cand Isus i-a intrebat pe cei 12 ucenici daca ei nu pleaca, nu Il parasesc! Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”(Ioan 6.67-69) cred ca ucenicul loial are aceasta marturie pe care Petru i-a spus-o Domnului Isus... dar noi...? unde sa ne ducem? Cand Dumnezeu intra intr-un om cred ca acel om nu mai poate vedea o viata fara Hristos, pentru el viata insemana Hristos si moarte este atunci cand traiesti departe de Dumnezeu pe acest pamant pentru ca atunci traiesti cu adevarat cand esti aproape de Dumnezeu. Ucenicul loial bineinteles este ascultator de Hristos si este preocupat sa faca voia lui Dumnezeu iar daca simte ca ceva nu este pe placul lui Dumnezeu ucenicul acela nu poate sta linistit pana cand nu stie ca acea problema este rezolvata... pentru ucenicul loial este mai important sa faca voia lui Dumnezeu decat sa se implineasca pe sine el alege cu bucurie, ce alege Dumnezeu pentru el, este smerit si stie ca Dumnezeu este in control... Dar ceea ce stim cu totii ca il defineste pe ucenicul loial este ca ramane credincios lui Dumnezeu si cand i este bine dar si cand i este rau, trece cu El si prin cele mai mari furtuni si invata sa nu spuna de ce? ci se smereste si face parte din acea categorie care spun "faca-se voia Ta". ucenicul loial stie la ce a fost chemat Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. (1 Petru 2.21) Stie ca trebuie sa calce pe urmele Lui, si biblia mai spune... De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi. (2 Tim. 3.12) Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. (Matei 16.24) Astazi este o teorie in lumea noastra si anume teoria prosperitatii care spune ca daca traim cu Hristos nu vom avea probleme si nu vom duce lipsa de nimic... biblia nu spune asa ceva! Calea adevarata este stramta si nu este presarata numai cu bucurii si asa mai departe ci este o lupta... lepadarea de sine si luarea crucii, suntem randuiti la suferinta pentru Hristos, si mai exact de ce? pentru ca noi nu suntem din lumea aceasta Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său.” Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. (Ioan 15.19-20)Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii. (Matei 19.16) pe cale... e o lupta interioara si una exterioara ucenicul loial nu renunta nu iubeste lumea aceasta pentru ca nu face parte din ea.... „Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. (Luca 14.26) niste cuvinte dure am putea spune dar sunt spuse de Isus... ucenicii cand au mers dupa Isus au lasat totul in urma si au venit altii care au vrut sa-l urmeze le Isus Altuia i-a zis: „Vino după Mine!” „Doamne”, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu.” Dar Isus i-a zis: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu.” Un altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei.” Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.” stim cu totii despre tanarul bogat... el nu a putut renunta la averi si astfel nu la urmat pe Isus intrebarea pentru noi este... eu ce fel de ucenic sunt? as mai vrea sa cititi un verset care pentru mine a fost (si este) o incurajare cand drumul era greu si presarat cu necazuri si prigoniri, cand intr-un moment de slabiciune am fost tentata sa spun de ce trebuie eu sa trec prin atatea si altii (tot crestini) traiesc mai linistiti, majoritatea tinerilor au probleme de adolescenti si asa mai departe si eu trec prin atatea necazuri si dau din val in val... si apoi am inceput sa inteleg de ce... Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. ( Evrei 11.2) Isus pentru bucuria care-I era pusa inainte a suferit... noi pentru bucuria care ne este pusa inainte (adica imparatia lui Dumnezeu) vom suferii. (am vorbit nu de mult si despre "E timpul socotelilor tu ce cale alegi?"... merita sau nu?) dupa ce am citi acest verset am scris cateva ganduri sau defapt versuri...

poarta jugul lui Hristos
chiar daca dai din val in val
chiar daca nu intelegi focul prin care treci
uitate la tinta ta, la Hristos
si mergi inainte, nu obosi!
El are un plan si-un gand de pace
El nu vrea sa te doboare
El are un plan maret cu tine
chiar daca tu nu intelegi
crede in El si odihna vei primi

po