Am o poveste interesanta prin care vreau sa va incurajez sa va apropiati si de cei mai modesti dintre persoanele din jurul nostru. O tanara isi aminteste cu drag cele mai frumoase momente din viata ei....ea povesteste cam asa:
Imi aduc aminte cum nimeni in jur nu ma placea....toti ma batjocoreau, nimeni nu ma baga in seama, iar eu cautam in jur o persoana care sa ma bage si pe mine in seama....Tin minte foarte vag aceste momente cand eram in biserica si baieti ca deobise radeau de mine, am inceput sa plang si am mers apoi la balconul bisericii unde unde am star un minut si am plecat.Dupa mine insa a venit noul pastor al biserici, eram pe o banca la iesirea de la balcon, cand a aparut el....ma intrebat ce sa intamplat si intr-un final i-am spus. El mia promis ca se va ocupa de problema aceasta, si desi aveam vreo 10 ani era prima data cand cineva ma incurajat cu blandete....parca vad si acum imaginea in ochii mei.... stateam cu capul in jos cand mi-a pus mana pe umar si mi-a spus: "in mine ai un prieten", a fost ca in filme, nici nu am apucat sa-mi ridic capul cand pastorul deja pleca grabit coborand niste scari.A fost extraordinar, dintr-o data fata mi se luminase si mai putin ca saream in sus de fericire, insfarsit cineva era langa mine, era interesat de problema mea si insfarsit simteam ca totul se va schimba, ma simteam extraordinar si in acea zi imi suna doar acele cuvinte in minte "in mine ai un prieten" si il vedeam ca pe cel mai bun om din lume, era modelul meu si, desi povestea mea nu a avut un final fericit omul acela si ziua aceeia va ramane mereu in amintirea mea ca cele mai frumoase momente din viata mea...pentru ca au fost primele momente in care cineva ma bagat in seama atunci cand nimeni nu o facea....momentele acelea au fost magice pentru un copil ca mine.
Vreau sa va spun ca aceasta poveste este total adevarata....un copil ca toti copii a fost tratat cu indiferenta si cand cineva l-a bagat in seama, imaginati-va cat de speciala era aceea persoana pentru un copil care cauta sa fie tratat ca un om normal....stiti ca in jurul nostru se afla o gramada de persoane care care abia asteapta sa fie bagate in seama si sa simta ca viata lor insfarsit v-a lua contur? se poate sa fie un coleg de clasa, de facultate un amic care se poarta mai ciudat, o persoana mai timida, o persoana care nu este prea bagata in seama de lumea din jur, si sunt sigura ca si-ar dori ca sa aiba pe cineva care sa fie alaturi de ea/el.Vreau va incurajez incepand cu mine sa ne apropiem de astfel de persoane, sa nu fim din aceia ce sunt partasi la batjocura lor, sa nu fim din aceeia nepasatori, sa dovedim ca suntem advarati ucenici ai Domnului si suntem alaturi de persoanele modeste asa cum ne invata El, putem gasi lucruri minunate in aceste persoane, si putem sa le spunem si celorlanti de lucrurile frumoase pe care le gasim in aceste persoane, ca ei sa vada ca nu sunt chiar asa de rai. Domnul ne iubeste pe toti si El este aproape chiar si de cei mai neinsemnati oameni ai lumii acesteia. impreuna cu mine va invit sa ne gandim ca aceste persoane au nevooie de sprijinul nostru, iar daca stam si ne uitam la altii cum rad de ei dar noi nu le zicem nimic, sa va aduceti aminte ca nu inseamna prea mult, ca sunteti doar o persoana in plus care nu rade de el, el nu are nevoie sa taci si sa-ti vezi de viata ta! el are nevoie de cineva, are nevoie de tine! Domnul sa ne ajute sa ne apropiem de astfel de persoane si in nici un caz sa nu fim din aceeia care se aseaza pe scaunul celor batjocoritori (psalm:1.1) GBU
Reputatie sau caracter?
-
Am auzit ceva foarte fain... dati-mi voie sa vi le spun si voua..
Circumstantele in care traiesti iti vor determina reputatia. Adevarul in
care crezi iti v...
Acum 12 ani
4 comentarii:
Multumesc pentru comentariile nelipsite de la postarile mele!
imi place ce ai scris!fiecare avem nevoie de o vorba buna,de mangaiere!
sa iubim chiar si pe cei ce nu sunt iubiti!
Gbu!>:D<
ai dreptate ...fiecare persona trece prin greutati...si minuniile vin de la cel de sus care incerca sa te ajute...:X ma bucur ca ne incurajezi la un lucruri bune si ne dai de gandit...
pooooooooooop dulce:X
cu drag paula:)
O poveste adevarata si trista, spusa de un suflet mare, umilinta te impinge spre singuratate iar singuratatea iti macina sufletul.E frumos ce spui.
"In mine ai un prieten"
adda, am ciit postarea aceasta mai de mult, adica la inceput cand am dat prima oara de blogul tau.nu am lasat comentariu, probabil pt ca nu am stiu ce sa spun.
e frumos si rist ce ai scris aici, insa e bine pentru ca totusi cineva a fost acolo penru tine!
Trimiteți un comentariu