crestinism si marturie!

Tocmai am vazut un filmulet care ma socat... si va rog 15 minute din viata voastra daca aveti rabdare sa va uitati nu va strica... se merita!



Stiti la ce ma gandesc? multi spun ca oamenii nu vor sa creada in Isus ca sunt rai si nu vor sa se lase de pacatelelor si nu vor sa renunte la traditiile lor dar video-ul acesta ne arata realitatea... oamenii sunt asa cum sunt pentru ca au crescut cu religie si traditi si au fost invatati ca asa trebuie sa traiasca si sa mearga inainte chiar daca ei nu inteleg asta trebuie sa fie mersul lucrurilor au invatat ce trebuie sa spuna dar in realitate nu cred ceea ce spun pentru ca au invatat ca asa trebuie sa fie mersul lucrurilor.... si ma gandesc acum... daca asa sta situatia atunci intrebarea se pune ce facem noi ca si crestini? daca oamenii nu stiu ce inseamna HRISTOS A INVIAT oare cine e de vina? ei, ca sau nascut intr-o religie pe care au urmat-o pentru ca asa au fost invatati de mici sau noi pentru ca nu-L marturisim pe Isus? adevarul intotdeauna starneste iar eu cred ca atunci vom stii ca crestinii au inceput sa marturiseasca pe Isus cand vom fi prigoniti... pentru ca adevarul e ca noi cei mai multi tacem si foarte rau facem! Lumea zace in pacat si noi tacem din gura... urmarind acest filmulet ma gandeam ca noi stam in biserici facem programele noastre facem evenimente mai nou nici la evenimente nu se mai aduc oameni care nu-L cunosc pe Dumnezeu si am impresia nu au nici o valoare... de ce spun asta? pentru ca noi trebuie sa iesim dintre zidurile bisericii oamenii au nevoie de ceva practic... vorbe tot aud au nevoie de marturii ca Dumnezeu exista de oamenii care sa traiasca adevarul si sa-l proclame in fiecare zi e cu totul altceva cand mergi la un om si i spui evanghelia il marturisesti pe Isus si spui cum viata ta a fost schimbata datorita Lui... ma gandesc ca merg pe strada si impart invitatii la un eveniment dar asta nu inseamna prea mult... pentru ca oamenii au nevoie de cineva care sa le spuna despre Isus pentru mine filmuletul acesta a fost inca o incurajare sa ies pe strada si sa le spun oamenilor despre Isus... iar daca citesti acest articol si nu-l cunosti e Dumnezeu vreau sa-ti spun ca Dumnezeu nu e o religie ci o persoana! tot ce sunt eu astazi i se datoreaza unei singure persoane Isus Hristos!Cand viata mea nu mai avea nici un sens, cand am crezut ca nimic nu se mai poate schimba atunci Isus mi-a iesit in cale si mi-a spus ca pot sa am un nou inceput... daca era dupa mine astazi eram untr-un mormant sau poate traiam o viata... nici nu vreau sa-mi imaginez cum... era una din vietile alea care le pui in categoria tragediilor dar aceasta persoana reala, Isus, El ma facut ce sunt astazi pe El l-am crezut si atunci cand am fost in necaz El ma mangaiat, ma puneam in rugaciune si plangeam inaintea Lui si ma ridicam de acolo un om nou plin de incredere si bucurie in El cand oamenii au fost impotriva mea El a fost cu mine si mi-a dovedit intotdeauna ca cuvantul Lui adica biblia este adevarata fiecare cuvant de acolo este adevarat si poate fi experimentat cu Dumnezeu biblia a fost si este ghidul vietii mele cuvantul lui Dumnezeu ma schimbat, mi-a dat putere dragostea si indurarea Lui este mare... Dumnezeu a spus: Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. (Ieremia 29.13) cine il cauta pe Dumnezeu din toata inima il va gasi, Dumnezeu i se va descoperii si i va oferi in dar viata vesnica daca va crede in Isus Hristos Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3.16) Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 6.23)

Ganduri banale.... sau inspirate?

Vi sa intamplat vreodata sa va ganditi la ceva si sa credeti ca sunt doar ganduri banale de-ale voastre si defapt mai tarziu sa aflati ca defapt nu au fost doar niste ganduri ci acele ganduri pe care le-ati avut sau intamplat in realitate? Mie mi sa intamplat de vreo cateva ori... ca de exemplu odata mi-a venit pur si simplu in cap ca la grupa de adolescenti liderul nostru va face niste jocuri de cunoastere si va trebui sa spunem lucruri despre noi sau chiar marturia noastra (pe atunci era mai noua in grupa si nici nu imi era prea unsor sa vorbesc in public) dar apoi mi-am spus oh... la ce ma gandesc eu? si m-am dus la grupa si exact asa a fost, dupa seara aia am inteles ca Duhul sfant a vrut sa ma pregateasca pentru ceea ce avea sa se intample si gandurile mele nu au fost doar niste ganduri banale... Ca si crestini, unii dintre noi poate am simtit la un moment dat ca trebuie sa spunem anume lucruri unor oamenii sau sa dam niste versete sau pur si simplu sa avem ganduri de genul acesta de care tocmai am vorbit... Poate uneori am dat importanta gandurilor sau incurajarilor care ne-au venit in duhul nostru sau poate uneori nu.... Astazi am patit ceva ce ma marcat foarte tare. Acum cateva zile am simtit ca ar trebui sa dau un verset anume (chiar nu mai stiu care) unui om si m-am gandit... da cum sa-i dau asa, fara motiv? (adica pe omul acela il cunosc si defapt nu prea il cunosc, [e vorba despre un artist crestin] adica am vorbit o singura data cu el fata in fata si pana la urma ma gandeam ce sa ma bag si eu in seama!) si pana la urma las ca poate n-are nevoie... ceva din mine simtea ca trece prin incercare dar mi-am spus: oricum, nu cred ca trece prin incercare... am crezut ca sunt doar niste ganduri banale de-ale mele! Dar astazi am intrat pe facebook si acel om a spus ca simtea sa impartaseasca ceva cu noi si el spunea ca sa trezit in dimineata asta si sa rugat Domnului si a plans inaintea Lui pentru ca trece printr-o incercare iar dupa o jumatate de o ora raspunsul i-a venit printr-un email de la o persoana care nu stia absolut nimic nici de rugaciune nici de faptul ca el trece prin incercare si in email scria doar atat "ISAIA 41.10" (Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.) iar lui i-au dat lacrimile de bucurie pentru ca a stiut ca Domnul este cu el... amintidu-mi de gandurile acelea pe care le-am crezut ca sunt doar niste ganduri de-ale mele am ramas absolut uimita! Stii... Dumnezeu putea sa aleaga oricare alt om, putea sa aleaga un prieten prin care sa-i vorbeasca, putea sa aleaga un om care oricand ar fi in stare sa-i dea o mana de ajutor sau un umar pe care sa planga, sau pur si simplu oricarui alt om si El ma ales pe mine iar eu am respins soapta Duhului Sfant... in momentul in care am realizat ce sa intamplat defapt am simtit ca marturia acelui om pe care a spus ca a simtit ca trebuie sa o impartaseasca cu noi era defapt pentru mine, era o lectie pe care Dumnezeu mi-o da! Daca eu nu am inteles si am respins mesajul pe care trebuia sa-l transmit Dumnezeu a ales pe altcineva... I-am cerut iertare Domnului si mi-am promis ceva... ca de acum incolo sa fiu foarte atenta la ce gandesc si l-am rugat pe Domnul sa ma invete sa deosebesc gandurile care vin de la mine de gandurile care vin de la El... de acum m-am hotarat ca daca voi simti vreodata sa dau cuiva un verset de incurajare sa il dau orice ar fi! si poate chiar sa-i spun "eu nu stiu daca ai nevoie de ceea ce ti-am spus dar am simtit ca trebuia sa iti spun"
Si totusi poate va intrebati de ce va spun eu toate astea.... unul dintre motive este pentru ca stiu ca nu sunt singura care trebuie sa inteleaga ca gandurile noastre nu sunt intotdeauna gandurile noastre, gandurile noastre pot fi soapte ale Duhului Sfant si noi nici nu ne dam seama... asa ca trebuie sa fim atenti la gandurile noastre cred ca Dumnezeu pe mine a vrut sa ma pregateasca dinainte pentru ca aveam o discutie cu mai multi tineri si la un moment dat cineva a spus ceva in genul "sa fi-ti atenti la ce simtiti in duhul vostru si sa ascultati de el" (defapt suna altfel dar cam asta era ideea...) toata ziua aceea mi-a ramas fixat in minte cuvintele acelea... dar se pare ca le-am uitat sau pur si simplu nu am realizat ca trebuie aplicat nu numai in domeniul acela despre care noi discutaseram. Concluzia? fi atent/a la ce gandesti, la ce simti in duhul tau pentru ca s-ar putea ca Domnul sa vrea sa te foloseasca si sa nu poata...
Iar al doilea motiv este sincer pentru ca am simtit ca trebui sa scriu si aici despre asta! de ce? oricum eu scriu despre ceea ce experimentez ca si altii sa invete sau sa fie incurajati chiar daca in ultima vreme puteam sa scriu cel putin 2 subiecte care ar fi fost de mare folos totusi incerc sa mai revin in blogosfera :D. Fi-ti binecuvantati!

Gandeste-te la Imparatia lui Dumnezeu

Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. (Coloseni 3.2-3)
El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus (Efeseni 2.6)


Stiti... odata, o pianista foarte buna a fost intrebata care este secretul ei! cum a ajuns atat de buna? iar ea a spus ca a inlaturat orice obstacol care o impiedica sa ajunga la tinta ei care era sa devina o mare pianista. Si acum ma gandesc ca femeia asta ca sa ajunga atat de buna pe langa ca a renuntat la atatea lucruri si si-a dedicat toata viata ei scopului ei (adica de a fi o mare pianista) cred ca femeia aceasta se si gandea la frumusetea de a fi o mare pianista ea avea un vis, era visul vieti ei si a luptat pana a ajuns acolo unde si-a propus... Unde vreau sa ajung defapt? pai care este tinta crestinului? imparatia lui Dumnezeu, cerul, noi vrem sa ajungem acolo! Stiti ca noi cadem de pe cale pentru ca nu avem ochii atintiti spre tinta? Si cum sa avem ochii atintit la tinta daca nici macar nu ne gandim la ea? scopul pianistei a fost sa devina o mare pianista si cea ce a ajuta-o sa treaca peste orice obstacol a fost bucuria de a fi o mare pianista dar ca pianista sa aiba putere sa mearga mai departe in ea sa gandit in fiecare zi la pian si a stat cu ochii atintiti catre visul ei de a ajunge o mare pianista. Un gimnast (de exemplu) inainte de a incepe sa munceasca sa gandit ca scopul lui este medalia de cel mai bun gimnast si pentru asta el a inceput sa munceasca tot mai mult si atunci cand sa simtit descurajat ceea ce la intarit a fost scopul pentru care facea ceea ce facea si anume sa primeasca medalia de cel mai bun gimnast. Cred ca nu mai trebuie sa zic prea multe ca sa intelegeti ca ceea ce vreau sa zic este ca daca scopul tau este imparatia lui Dumnezeu te vei gandi la ea in fiecare zi. Cred ca visul unui crestin este sa ajunga in cer cu Dumnezeu dar mai cred ca un crestin adevarat face ceea ce a facut si pianistul si gimnastul adica nu doar ca nu-si pierde din ochi tinta ci se si gandeste la tinta ca nu cumva ochii sa-i fuga altundeva.... De acum un an ma rugam Domnului sa imi dea un dor de cer sa faca ceva cu mine sa ma pot gandi si eu la imparatia Lui ca nu am nici o imagine, ma gandeam la ce pot sa ma gandesc la cer. si ieri seara Dumnezeu a trezit acest gand al imaratiei Lui... este extraordinar! Stii... Dumezeu care este absolut perfect vrea sa ne duca pe noi oamenii in casa Lui care este perfecta in bunatate, in dragoste... ni se pare atat de ciudat, de uimitor traim in fiecare zi si sa te gandesti ca intr-o zi ai sa parasesti pamantul acesta si ai sa mergi intr-un loc perfect de bun si ai sa stai langa Dumnezeu care este perfect de bun si pana la urma Regele universului care este perfect in toate te baga pe tine in seama un muritor imperfect pacatos care fara Isus nu avea nici o sansa sa traiasca.... si ce este si mai si e ca esti copilul Lui si vrea sa sa te mantuiasca sa fi cu El in cer si sa traiesti vesnic! WOW..... nu este Extraordinar? e atat de extraordinar si e atat de mare Dumnezeu si tot ce face El incat parca nu ne vine sa credem! nu-i asa? Nu stiu pe voi dar pe mine ganduri de genul acesta si altele mult mai profunde m-au indrumat spre pocainta si m-au motivat sa ma schimb mai mult si sa raman cu achii atintiti spre tinta. Imi aduc aminte acum de un verset care spune Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? (Romani 2.4) Dumnezeu este mai mult decat putem noi vedea sau auzi... cuvintele nu sunt indeajuns ca sa i putem spune marimea nici macar nu putem in mintea noastra sa o cuprindem... si dupa cum spunea un cantec care mie imi place foarte mult "Marimea lui ramane o intrebare" dar defapt da-ti un click si ascultati cantecul de mai jos... :D

Biblia, o aplici in viata ta?

am citit un psalm azi si mi-a ramas in cap acea imagine pe care o poate face Dumnezeu despre noi oamenii... ieri am spus intr-un grup ca poti sa citesti biblia si sa n-o aplici (adica in sensul ca nu este bine lucrul acesta) iar cineva ma lasat perplex cand mi-a spus cu un ton putin indiferent (sau cel putin asa mi sa parut) "pai eu aplic cam 1% din biblie" si mi-am spus in sinea mea " si tu mai poti sa dormi noaptea?" adica mai am multe de invatat si nu ma cred cu nimic mai buna decat cel de langa mine dar daca citesti biblia ca pe o carte oarecare degeaba o mai citesti! si pana la urma intrebarea se pune, de ce citesti biblia? este foarte important sa iti raspunzi la intrebarea asta!
Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă, şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era.
Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. (Iacov 1.23-25)
Biblia este ghidul nostru in viata (sau cel putin asa afirmam)... ma gandesc ca am un ghid de intructiuni care imi spune cum sa-mi montez mobila (de exemplu) ei bine, cum ar fi daca l-as citi si nu as lua aminte la el? adica as monta mobila de capul meu. Poate ca nu este cel mai bun exemplu pentru ca cu mobila te mai descurci pana la urma, dar cu viata nu! defapt cele mai multe greseli ale noastre (chiar toate) se datoreaza faptului ca nu avem cuvantul lui Dumnezeu in inima, ca nu il aplicam in viata noatra. Da, nu suntem si cat vom fi pe acest pamant nu vom fi niciodata perfecti dar am putea foarte bine sa ne lipsim de unele greseli, uneori chiar banale. dar problema este ca nu citim biblia sau daca o citim nu o aplicam, unii ar zice ca "lasa ca e bine ca o citeste" dar eu cred ca nu este cu nimic mai bun unul care o citeste si nu o aplica decat unul care nu o citeste si nu o aplica... de ce? pentru ca toti vom da socoteala.. si ala care o citit se face mult mai vinovat decat cel care nu o citit-o pentru ca macar ca stia biblia nu o aplica pe cand celalant ce sa aplice daca nici nu cunoaste? Domnul Isus a spus: va rataciti pentru ca nu cunoasteti nici scripturile nici puterea lui Dumnezeu (matei 22.29) Cu totii vrem o viata mai buna, sa fim mai linistiti, mai fericiti dar nu intelegem ca numai la Dumnezeu gasim tot ce avem nevoie! Dumnezeu a spus de multe ori poporului Sau solutia fericirii si iata aceasta este: Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului Dumnezeului tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău, să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui pe care ţi le dau astăzi, ca să fii fericit? (Deuteronom 10.12-13) De altfel Eclesiastul care a incercat toate variantele ca sa descopere sensul vietii si a descoperit ca totul este o goana dupa vant! iar la final, iata concluzia la care a ajuns: Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău. (Eclesiastul 12.13-14) si ce este totusi interesant e ca nu trebuie sa ne chinuim noi prin propriile noastre puteri sa fim sfinti pentru ca Dumnezeu prin Duhul sfant ne cerceteaza si ne schimba.... datoria noastra este doar sa-l cautam cu toata inima , cu sinceritate iar El ni se va descoperi (Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Ieremia 29.13) asta este secretul sa Il cauti pe Dumnezeu cu sinceritate si sa fi gata sa faci bine pentru ca biblia spune: Oamneii dedati la rau nu inteleg ce este drept dar cei ce cauta pe Domnul inteleg totul. (Proverbe 28.5) si dupa cum spunea John G. Mitchell "Secretul unei vieti folositoare, de revelatie si a unei vieti pline de Duhul Sfant este ascultarea de Cuvantul lui Dumnezeu" cred ca este timpul pentru o schimbare in fiecare dintre noi, deci inchei cu pasajul despre care vorbeam la inceput
Dumnezeu zice însă celui rău: „Ce tot înşiri tu legile Mele şi ai în gură legământul Meu, când tu urăşti mustrările şi arunci cuvintele Mele înapoia ta? Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu preacurvarii. Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri. Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine. Dar te voi mustra şi îţi voi pune totul sub ochi! Luaţi seama, dar, voi care uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâşii, şi să nu fie nimeni să vă scape. Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.” (Psalmul 50.16-23)