Lectia sansei lui Dumnezeu

In ultima vreme s-a intamplat un lucru in viata mea care m-a lasat confuza si m-a facut sa-mi pun unele intrebari iar printre zecile de voci care imi spuneau ficare ce stiau in final am invatat "lectia sansei lui Dumnezeu" si mai vad ca din orice rau Dumnezeu te invata un bine :)
Am vazut ca ne este unsor sa ne luam dupa niste tipare invatate despre Dumnezeu si sa spunem adevaruri simple pentru probleme profunde si complicate gen: "Dumnezeu este in control, daca era voia Lui se intampla sau nu se intampla cutare lucru", "poate te-ai inselat, nu este de la Dumnezeu", "nu este persoana potrivita", "nu este timpul potrivit", "Dumnezeu are ceva mai bun pentru tine" etc. desi sunt adevaruri simple pe care uneori poate ai nevoie sa le auzi si sa-ti aduci aminte totusi uneori sunt frustrante pentru ca simti ca cei din jur nu mai pot sa priveasca dincolo de tiparul invatat si sa te asculte mai in profunzime ci trateaza o problema complicata cu usurinta si mediocritate... insa cu timpul Dumnezeu ma facut sa inteleg ce se intampla in viata mea. Punand intrebari, apropiindu-ma de Dumnezeu si de cuvantul Lui in final am inteles ca
daca lucrurile ies prost nu inseamna intotdeauna ca te-ai inselat sau ca timpul, locul, persoana sau circumstanta este nepotrivita ci uneori este vorba de o sansa pe care o da Dumnezeu unui om pentru o schimbare, iar el fie se lasa schimbat fie rateaza sansa pe care Dumnezeu i-a oferit-o. Poate este vorba de o viata traita mai aproape de Dumnezeu, un comportament sau o atitudine nepotrivita pe care Dumnezeu vrea s-o shimbe, poate este vorba de un om care iti este ca un ghipe si Dumnezeu vrea sa-ti atraga atentia cu privire la un comportament care trebuie schimbat... poate cineva iti vede defectul si il atata sau te face sa privesti in inima ta si la motivatiile tale... Dumnezeu foloseste cuvantul Lui ca sa ne schimbe, dar El mai foloseste si oameni pentru a schimba oameni. Uneori ne dam seama de ceea ce vrea Dumnezeu sa faca cu noi prin diferitele circumstante prin care trecem iar uneori nu suntem atat de constienti si atunci ratam ceva important...
Am tot auzit ca pe Dumnezeu nu-l surprinde comportamentul nostru pentru ca El stie din ce suntem facuti, ne cunoaste inima, este in control, El a pregatit faptele bune prin care sa umblam... etc. si m-am intrebat daca lucrurile stau asa atunci inseamna ca Dumnezeu a stiut cum vor sta lucrurile in circumstanta mea si totusi de ce El ma condus si ma incurajat sa merg inainte? si apoi m-am gandit ca poate trebuia sa mai astept sa nu incep ce am inceput ca nu era timpul potrivit si totusi Dumnezeu atunci, in timpul acela ma calauzit, mi-a vorbit si a fost cu mine in tot timpul. Oare de ce in timpul acela a facut toata lucrarea asta cand El stia inimile noaste...? Si ma gandesc ca daca Dumnezeu ar astepta ca noi sa fim maturi ca El sa inceapa o schimbare in noi, am fi vai de noi... Dumnezeu este cel care ne maturizeaza si ne calauzeste sa facem pasi inainte pentru ca El sa poata face ceva minunat din noi. Si avem o gramada de exemple in biblie care ne stau ca marturie ca Dumnezeu da o sansa unor oameni de cele mai multe ori neinsemnati (ca Ghedeon, un om depresat cu intrebari si scuze dintr-un neam mic, neinsemnat cu o familie mica care a a avut privilegiul de a fi judecator peste poporul lui Dumnezeu sau David care omeneste era destinat sa fie cioban toata viata lui insa este pus de Dumnezeu in fata lui Goliad si apoi devine conducatorul poporului lui Dumnezeu) sau inselatori (ca Iacov pana sa se intalneasca cu Dumnezeu)  sau criminali (ca Moise care a omorat un om si apoi a fugit de la locul faptei iar Dumnezeu il trimite exact de unde a plecat si il foloseste ca sa elibereze poporul Israel ca sa-l faca poporul Lui) sau o curva (femeia prinsa in preacurvie care este adusa in fata lui Isus pentru a fi judecata... aparent pentru ea era cel mai groaznic moment din viata ei insa a avut sansa sa se intalneasca cu Isus care i-a oferit mantuire) toti acestia chiar daca au avut si ei esecurile lor totusi s-au pocait si au ramas aproape de Dumnezeu. El a ales oameni falimentari la fel ca noi si le-a dat sansa sa schimbe ceva in viata lor si sa traiasca o viata plina de prezenta Lui iar ei au vazut sansa, au profitat de ea, s-au lasat condusi de Dumnezeu si au fost niste oameni extraordinari.  Insa au fost si oameni care au ratat viata plina de Dumnezeu... Saul, din nou un om dintr-un neam mic si o familie mica a fost ales ca prim imparat peste Israel dar a falimentat in sansa pe care i-a dat-o Dumnezeu sau Solomon care ne-a surprins cat de bine a valorificat sansa lui, insa spre finalul vietii lui, a crezut ca poate sa jongleze intre Dumnezeu si idoli si sa-i fie bine, a incercat sa se apropie de nebunie si sa-si pastreze inteleptciunea insa sa jucat prea mult si a ratat tot ce Dumnezeu avea pregatit pentru el. Un altul este Ieroboam... era slujitorul imparatului Solomon si Dumnezeu i-a dat aproape toata imparatia lui, i-a facut promisiuni spunandu-i ca daca va pazi poruncile Lui cum a facut David, Domnul va fi cu el si i va zidii o casa trainica cum i-a zidit lui David. (1 Imparati 11.37-39) Si Domnul i-a dat lui Ieroboam aproape tot Israelul insa el nu a avut incredere deplina in cuvintele lui Dumnezeu, i-a fost frica ca ceea ce Dumnezeu i-a dat va fi luat de oameni si tarat tot poporul la o inchinare idolatra si nu a ascultat de Dumnezeu iar dupa el au urmat altii carora Dumnezeu le-a dat o sansa pe care au ratat-o si biblia spune ca au fot mai rai decat Ieroboam... Deci asta e lectia sansei lui Dumnezeu.. El desii ne cunoaste inima si slabiciunile vrea sa faca o schimbare noi, ne propune schimbarea si de multe ori ne lasam induplecati de Domnul insa pe drum mai depinde si de noi daca vom fi un David, un Solomon sau un Ieroboam.

Ce faci cu Goliat din viata ta?

In ulima vreme am invatat niste lucruri noi despre Goliat... am invatat ca lucrurile care nu le rezolvi azi te vor urmarii si te vor afecta maine. Am invatat ca Goliat-ul de care fug azi intr-o zi ma va ajunge din urma si imi va sta impotriva... Am invatat ca Goliat se va satura sa arunce ocara asupra mea si intr-o zi va venii la mine, imi va sta impotriva si-mi va spune... ori te lupti cu mine, ori mai departe nu mergi! Pentru cine are lucruri in viata lui de care fuge si citeste aceste cuvinte stiu ca sunt niste cuvinte cam de speriat dar acesta este adevarul cu care intr-o zi te vei confrunta si tu asa cum am facut-o si eu. Dumnezeu vrea sa traim liberi de orice ne apasa inima pentru ca Isus a venit ca oile Lui sa aibe viata si s-o aibe din belsug... Moise a fugit din Egipt de teama dar intr-o zi Dumnezeu la trimis inapoi exact de acolo de unde a plecat... (Faptele Ap. 7.23-34) la fel si Iacov care a fugit de Esau... intr-o zi a trebuit si el sa il confrunte! Fie ca ne place fie ca nu... toti vom ajunge de unde am plecat daca nu vrem sa confruntam lucrurile din viata noastra.Un lucru pe care mi l-a spus Domnul este ca El vrea sa-mi dea frumusete in loc de cenusa dar trebuie sa renunt la cenusa mea ca sa primesc in schimb frumusetea. E timpul sa renuntam la cenusa si sa confruntam lucrurile acelea de care fugim, de care ne este teama si pe care le tot amanam... deci... Tu ce faci cu Goliat din viata ta? repet: intr-o zi Goliat se va satura doar sa arunce ocara asupra ta ori de cate ori te va intalni si-ti va sta impotriva... ori il confrunti tu, ori te va confrunta el. nu amana! Domnul sa-ti dea putere...

„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război, izbăvirea;  să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi;
să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii”, „un sad al Domnului”, ca să slujească spre slava Lui.”  (Isaia 61.1-3)

Meditatie... Il mai primesc azi pe Hristos?

Am vazut acum cateva zile un mesaj pe facebook care mi-a placut foarte mult... este foarte frumos spus dar in acelasi timp si foarte adevarat... obisnuiesc atunci cand vad lucruri de genul acesta sa ma cercetez si eu... si astazi vreau sa va provoc si pe voi... :)
Vreau sa subliniez faptul ca acest mesaj nu-mi apartine ci este al fratelui Florin Ianovici :)




"L-am primit pe Dumnezeu stând faţă în faţă cu harul, cu Golgota, cu privirea aţintită la rănile Lui, de dragul meu.
Astazi stau faţă în faţă cu Biblia care îmi spune că harul presupune obligatia de a o rupe cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim cu dreptate şi evlavie.
Îl mai primeşti azi pe Hristos?

L-am primit pe Dumnezeu atunci când am văzut pe toţi fraţii şi surorile ca pe nişte sfi

nţi.
Astăzi porţi în suflet răni făcute de cei pe care i-ai văzut sfinţi cândva.Astăzi ştii adevărul: nu suntem chiar aşa de sfinţi.
Îl mai primeşti azi pe Hristos?

L-am primit pe Hristos cu sufletul răvăşit de emoţia unui cuvânt ce ne-a răscolit fiinţa, a unui cântec ce ne-a adus lacrimi fierbinţi, a unor rugăciuni ce ne-au deschis cerul.
Astazi cântecele s-au mai tocit, predicile nu mai ating ca odinioară, rugăciunile înseamnă uneori agonie şi gust de ţărână.
Îl mai primeşti azi pe Hristos?"


Mi-a placut foarte mult acest mesaj si cred ca ar trebui sa ne gandim putin la ce a spus fratele Florin si provocarea mea este sa luati domenii din viata voastra sa le analizati apoi sa va puneti aceasta intrebare... il mai primesc azi pe Hristos? cred ca ar fi bine sa ne gandim la lucruri care odata le-am vazut altfel iar cu trecerea timpului am aflat ca este mult mai mult decat credeam noi... si apoi sa ne punem intrebarea astazi cand stiu ca este mult mai mult decat credeam eu... il mai primesc pe Hristos? Sper ca postarea aceasta sa nu fie in zadar si sa luati provocarea mea... Domnul sa va binecuvinteze!

Cuvantul lui Dumnezeu pentru azi

De ce suntem putin credinciosi?

M-am gandit ca ar fi frumos ca din cand in cand sa va mai dau cateva din versetele care mi-au atras atentia si toate acestea sa le pun sub numele de "cuvantul lui Dumnezeu pentru azi" eu am tras niste concluzii azi din Matei 14.28-31 „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.” „Vino!”, i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” Ceea ce mi-a atras atentia a fost versetul 30 Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” este exemplul fiecaruia dintre noi... de multe ori spunem ca ne increem in Dumnezeu si ca trai prin credinta dar atunci cand circumstantele ne stau impotriva, cand vantul incepe sa bata... atunci incepem sa ne clatinam atunci inepem sa ne indoim si nu mai stim daca este bine ceea ce facem. mi-am dat seama ca se intampla asta din 2 motive unul este ca suntem tentati ne iutam la vant si automat ascultam de ceea ce ne spune inima si de descurajarile celui rau dar noi trebuie sa sa credem DOAR cuvantul lui Dumnezeu. Atunci cand valurile sunt mari si vantul incepe sa bata noi trebuie sa laegem! ne uitam la problema sau ne incredem numai in promisiunile lui Dumnezeu? imi place o fraza, am auzit-o la cineva: "poti sa spui ce problema mare am eu, sau poti sa spui: mai, problema... ce mare Dumnezeu am eu!" al doilea motiv este care este defapt cel mai cel mai important si nu poti sa faci ce am zis mai sus pana nu il faci pe asta... este vorba de a cunoaste pe Dumnezeu... adevarul e ca noi am fost invatati ca trebuie sa facem aia si aia si aia... mereu ni se spune trebuie sa faci asa si trebuie sa fi milostiv si darnic trebuie sa ierti si multe altele si motivul pentru care oamenii nu pot sa faca asta este pentru ca am fost facalizati pe "a face" si nu pe "a fi", sau pe "a cunoaste" dar in realitate prin puterea noastra nu putem sa facem tot ceea ce facem trebuie sa facem prin El si nu putem sa face prin El daca nu il cunoastem pe El. Deci intai trebuie sa-l cunosti pe Isus si apoi vei putea face ceea ce trebuie sa faci... de exemplu... intai trebuie sa intelegi dragostea lui Isus si trebuie sa intelegi crucea si abea apoi vei putea sa ierti cu adevarat. Chiar acum citesc o carte si as vrea sa va citez ceva care mi-a atras atentia foarte mult (este ceea ce va spuneam mai sus) "Am fost pacaliti sa credem ca ceea ce facem reprezinta defapt ceea ce suntem. Aceasta falsa credinta ne arunca intr-un vartej al dejnadejdii si al distrugerii. Pe de alta parte "Insusi Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca suntem copii lui Dumnezeu" Dumnezeu vrea ca noi sa stim cine suntem si sa incepem sa traim in consecinta. A fi un copil al lui Dumnezeu care este viu si liber in Hristos ar trebui sa fie factorul determinant pentru faptele noastre. Asa, tot ceea ce am face ar fi in virtutea mantuirii noastre (vezi filipeni 2.12), si nu in scopul mantuirii noastre" deci... de ce suntem putin credinciosi? Domnul Isus a spus odata: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. (Matei 22.29) solutia este sa cunostem pe Dumnezeu prin cuvantul Sau si sa constiantizam ca singurul adevar este ceea ce spune Dumnezeu si sa ascultam orice s-ar intampla numai de El si nu de ceea ce credem noi despre noi insine sau altceva. Doamne ajuta-ne :)